joi, 23 decembrie 2010

Cum sa mancam corect.


De cate ori merg la magazinul naturist sa imi fac provizii, zabovesc uneori chiar si o ora in sectorul cartilor. Daca ar fi dupa mine, as simplifica repede problema si as cumpara toate cartile existente. Bugetul insa nu imi permite, si atunci incerc sa ma abtin si sa plec de acolo doar cu cate o carte. Nu sunt foarte ieftine cartile din domeniul nutritiei, dar eu zic ca isi merita fiecare banut.
Ultima carte cumparata este "Combinarea alimentelor si digestia. 101 modalitati de imbunatatire a digestiei" de Steve Meyerowitz. De cand am pus mana pe ea si am citit cateva randuri m-a fascinat si am plecat fericita cu ea acasa, in sacosa. Va recomand sa o cititi. Aveti multe de invatat.
Astazi, inspirata fiind de aceasta carte, vreau sa scriu despre cum ar trebui sa mancam. Nu ce sau cat, ci cum.

Sa incepem cu inceputul. Voi insera in postare si cateva citate din aceasta carte (scrise cursiv)
Mancam sa traim, prin urmarea, a manca este un ritual foarte important in viata omului. In jurul mancarii se invarte toata activitatea de zi cu zi, am putea spune. Este foarte important sa ne acordam suficient timp sa luam masa in liniste. Ideal este sa avem minim 3 mese zilnic, pentru o dieta echilibrata. Cei mai multi dintre noi sar peste micul dejun ca apoi sa recupereze aceasta masa inainte de culcare. Mare greseala!

Pregatirea mesei.
In mod ideal, atunci cand mancam, trebuie sa stam asezati. Vom aranja masa cu lumanari, servetele pufoase, vesela colorata si muzica in surdina. Mie imi place Claude Debussy dar si muzica de relaxare cu sunete din natura.
Atmosfera trebuie sa fie linistita si relaxanta. Este de preferat ca masa sa fie asezata intr-o incapere spatioasa, curata si aerisita.
Trebuie sa evitam sa servim masa in fata televizorului sau a calculatorului, citind ziarul, in masina, tren sau avion, vorbind la telefon, etc.. Toate acestea ne vor agita si vom sfarsi prin a manca mult mai mult decat ar trebui.

Rugaciunea dinaintea mesei
Pentru a intra in starea de calm, este bine ca inainte sa incepem sa mancam sa ne linistim si sa lasam la o parte grijile si stresul din viata de zi cu zi.
Cu toti avem de castigat petrecand cateva clipe inainte de servirea mesei pentru a ne linisti mintea si a ne relaxa corpul.
Cei ce sunt crestini, pot incepe cu o rugaciune sau prin a multumi lui Dumnezeu pentru masa bogata ce o au in fata.
Rugaciunea ajuta la controlarea obiceiurilor nesanatoase de a manca repede, prea mult, supraincarcarea, masticatia incompleta. Rugaciunea nu trebuie sa aiba in mod obligatoriu caracter religios. Puteti multumi pamantului pentru roadele cu care va hraneste, sau puteti multumi celor care au pregatit masa.
Puteti multumi universului ca v-a permis in acest timp si loc sa va hraniti corpul, in timp ce altii, mai putin norocosi, nu o pot face.
Daca se intampla sa fiti agnostici, , pur si simplu numarati pana la 25 inainte de a va apuca sa mancati. Trebuie sa va acordati putin timp pentru a va putea concentra asupra actului de a manca si a va relaxa corpul si mintea.

Cum mancam.
In primul rand, in timpul mesei nu trebuie sa vorbim.Tacerea este nivelul superior in alimentatia constienta. Opusul linistii este galagia. Cand toata lumea vorbeste la masa, totul se va transforma in haos. Cand vorbim in timp ce mancam, aerul este inghitit o data cu mancarea, provocand eructatii, si uneori sughit. Cina se poate transforma chiar intr-un ring de box pentru membrii familiei. In felul acesta apar arsurile la stomac, ulcer si alte afectiuni digestive. Este adevarat ca pentru multe familii, cina este singurul moment cand pot sta cu totii in acelasi timp si loc. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa transforme cina intr-o discutie aprinsa despre tot ce s-a intamplat in timpul zilei. Silencio!

Mestecati mancarea atat cat e nevoie.
Unul din beneficiile unei mese consumate in mod constient si relaxat este acela de a mesteca bine mancarea. Masticatia este primul stadiu al procesului digestiv pentru toate alimentele solide.
Am citit intr-o carte ca este bine sa "mestecam lichidele si sa bem solidele" Asta inseamna ca atunci cand bem ceva trebuie sa mestecam putin pentru a activa enzimele din saliva sa inceapa digestia bauturii, lucru ce recunosc, se intampla foarte rar si in cazul meu. Dar am vazut acest lucru foarte des la animale. Solidele trebuiesc mestecate foarte bine (fiecare dumicat sa fie mestecat de 60 de ori - sau cat simtiti ca este nevoie) pentru a-l transforma intr-o masa fluida, inainte sa inghititi. Nicio bucata solida nu ar trebui sa ajunga in stomac. Astfel, veti crea o suprafata mai mare asupra careia acizii gastrici sa actioneze. Bucatile mari si nemestecate ce intra in stomac produc fermentatie, flatulenta si dispepsie. Stomacul va avea nevoie de mai multe enzime pentru a digera bucatile mari de mancare.

Nu va grabiti!
Unele persoane mananca foarte repede, altele prea incet. Este bine sa gasim un echilibru, dar asimilarea cea mai buna se face cand mancam incet, linistiti. Daca observati ca obisnuiti sa infulecati mancarea, controlati-va. Mestecati mai incet si tineti cont de regula de mai sus. Savurati fiecare bucatica, fiecare inghititura de apa!

Hamsterul anonim
Mie personal imi placea mereu sa am o explozie de gusturi in gura. Prin urmare luam din fiecare ingredient cate putin, se aduna, si nu de multe ori imi era greu sa mestec toata imbucatura si sa o trimit mai departe. Acum insa, am inceput sa controlez aceasta situatie. Acum iau cate putin din farfurie si abia dupa ce am mestecat bine imbucatura si o inghit trec la urmatoarea.
O gura plina forteaza bolul alimentar sa coboare pe tubul digestiv inainte de a fi fost masticat suficient, determinand cel putin o indigestie usoara ( dispepsie) si gaze.

Sunt ghiftuit!
De cele mai multe ori, mintile noastre par sa fie cu zece minute in urma stomacului. Desi ele sunt pline, continuam sa infulecam si, intr-un tarziu recunoastem: "Sunt ghiftuit"
In mod ideal, ar trebui sa va opriti atunci cand stomacul este pe jumatate plin. Aceasta este o lectie ce trebuie invatata de noi, sau putem fi supravegheati de alte persoane. Este o disciplina individuala. Daca nu reusiti sa simtiti ceva la inceput, nu va descurajati. Va veti ascuti simtul cu fiecare masa. Este doar o chestiune de constientizare.

Este indicat sa nu mancati inainte de culcare. Asta o stim cu totii. Cand ne culcam, tot corpul intra in repaos. La fel si sistemul digestiv. Mancarea va trebui sa astepte in stomac pana dimineata, lucru ce nu este deloc sanatos. La fel, imediat dupa ce mancam, nu trebuie sa ne asezam in pat. Daca mancam corect, nu ne vom simti obositi dupa masa, ci plini de energie. Este foarte bine sa facem o plimbare dupa ce mancam. Sau orice altceva - o activitate placuta, dar nu mers la sala de sport.

Pe scurt dragii mei, asezati masa cat mai frumos, intr-un loc linistit, multumiti pentru roadele ce le aveti in fata si apoi mancati in liniste si incet, savurand fiecare bucatica! Bucurati-va de mancare si fiti fericiti!

marți, 21 decembrie 2010

Ouch... che dolor de cabeza!

Vai.. dar cata zeama de vorba si chef de blogareala am avut zilele astea. Astazi vreau sa va povestesc despre o treaba destul de ciudata ce mi s-a intamplat in luna noiembrie. Pentru ca nu totul este roz, pufos si perfect. Dar in dieta raw chiar daca se intampla, vei sti sigur ca iti va trece.
In luna noiembrie, pe la inceput, am inceput sa am seara usoare dureri de cap. Am zis ca o fi din cauza presiunii atmosferice, din cauza calculatorului.. ba chiar am auzit ca au fost si niste explozii solare.. deci incercam sa gasesc o justificare durerilor. Si asteptam sa imi treaca. Nu a fost insa asa.
Dupa o scurta vreme a mai aparut o durere. Tare ciudata. Ma durea maxilarul. Dar nu intr-o anumita zona. Ma durea toata dantura. Durerea de cele mai multe ori mergea catre tampla, catre cap. Iar cele doua dureri se conectau. Au fost dureri destul de puternice. In timpul zilei, erau mai usoare, uneori chiar dispareau, insa seara erau greu de suportat. Ma deranja iarasi cand mancam orice. Pentru ca mancarea nu avea aceiasi temperatura ca cea dub gura. Ori era mai rece, ori mai calda. Hmm.. calda mai greu.. ca nu prea avea de unde. Dar cand luam cu furculita de exemplu un pic de salata de varza si incercam sa o mestec cu maselele, ma lua o durere ascutita, scurta. Trebuia sa ma opresc si sa tin varza in gura un pic, sa ajunga la temperatura corpului meu.
La sfarsitul lunii am fost la un chef, la o pensiune si tin minte ca abia am reusit sa dorm din cauza durerilor de dinti. Uneori ma intepa pe ici colo.
Nu intru in panica usor dar am inceput sa ma ingrijorez putin. Am inceput sa imi fac niste teorii, sa incerc sa despic firul in 4. Prima teorie a fost ca am o cadere de calciu. A doua teorie a fost exercitiile fizice intense de la sala. A treia a fost carenta de vitamina B12.
Sa detaliez:
Teoria 1: Niciodata nu am stat sa calculez, sa adun si sa pun pe hartie cate vitamine, proteine si minerale consum. Mai ales de cand sunt vegana. M-am gandit ca poate fara sa imi dau seama, am consumat mai putin calciu decat are nevoie corpul meu.
Teoria 2: Merg la fitness in fiecare zi de cateva luni bune si lucrez intensiv diverse grupe musculare. Nu a fost greu sa pun la bataie o carenta de minerale. Ma gandeam ca in timpul exercitiilor, corpul meu are nevoie de un plus de magneziu si calciu pe care incearca sa il extraga din provizia interna, din oase.
Teoria 3: Am tot citit ca veganii au uneori probleme cu carenta de vit B12. Si omnivorii pot avea aceasta carenta. Lipsa acestei vitamine duce in principal la dureri de cap, oboseala.

Ce am facut? Ei bine, am mers la naturisti si mi-am cumparat un complex de vit B. Nu aveau doar vit B12. B-urile sunt extrase din polen si drojdie. Doza: 3 drajeuri/zi, inainte de masa.
Apoi am inceput sa imi fac in fiecare zi lapte din seminte de susan. Cum fac asta? Pun 1 lingura de seminte de susan crude in apa, de seara pana dimineatza. Apoi dimineatza arunc apa in care au stat , pun semintele la blender, adaug un pahar de apa si blenduiesc pana se face alb iar semintele sunt bine maruntite. Apoi cu un tifon, strecor pulpa de lapte si beau. Uneori pun miere si cacao sa aiba un gust bun. Ceea ce este insa foarte ciudat este ca desi inainte nu suportam gustul laptelui de susan natur ( usor amar), cand am inceput sa il beau mai des, nu a trebuit sa ii mai adaug nimic. Am inceput sa il beau asa simplu. Si ce mult imi place! Si pe langa asta, ca sa fixez calciu in oase, am iesit din casa cand am vazut soare afara si am zambit cu toti dintii la dansul. Vitaminaaaaa D :D :)))
Cu sala am continuat la fel de intens. Aici nu am facut nici o modificare.
Inca ceva important: am inceput sa ma spal pe dinti cu sare de mare, eliminand complet pasta de dinti din comert. Si dupa ce mananc fructe, iau o gura de apa si ma clatesc. Ajuta mult la dinti.

Rezultate: Au inceput sa apara la scurt timp. Chiar la cateva zile cred.
Nu.. nu mi-am facut analize. Nici inainte, nici dupa. Desi tare as fi fost curioasa daca a fost o cadere de calciu. Ma mai gandesc ca poate a fost o treapta de detoxifiere. Ceva s-a curatat. A pornit de la creier si a iesit pe gura :)))))
Probabil ca sunteti la fel de nedumeriti ca si mine. Pentru ca nici in ziua de astazi nu am raspuns la aceasta problema. Nu stiu de la ce a pornit, cum nu stiu nici cum am reust sa scap de ea. Continui sa beau lapte de susan zilnic si cate 2 pastile cu vit B-complex.

Am scris aceasta postare in speranta ca pot ajuta, daca cineva se va trezi in aceiasi situatie ca si mine. Va imbratisez si va doresc multa verdeata! Si calciu! Hi hi...

luni, 20 decembrie 2010

Ma duc la mama me





Asa i-a zis mama mea lui Florin ( fratele meu) cu doua seri inainte sa plecam la tara. Ne-am amuzat copios de felul cum a zis "ma duc la mama me" Repede si alintat!

.... Vorbind in postarea trecuta de bunici si de vremurile petrecute cu ei, vreau sa impartasesc cu voi o experienta foarte draga ce am avut-o de curand. Acum o luna, cu aproximatie, eu, impreuna cu parintii si cateva rude foarte apropiate, am hotarat sa tragem o fuguta scurta si rapida la mama mamei mele. Adica mai pe scurt - la bunica me.
Am mers mai intai la o matusa, pe care am luat-o de acasa, impreuna cu o catelusa mica si ochioasa si apoi am purces direct catre Vaslui City.


A fost o zi minunata si insorita iar la tara am ajuns pe seara. Pe drum, mama si cu cele doua surori au vorbit intruna, evident. Despre politica, mancare, religie. Mi-au facut capul calendar. Dar au pomenit la un moment dat de placinta cu dovleac. Si mi-a cazut cu tronc. Am zis ca vreau placinta cu dovleac seara. Si pentru ca eram singura nepoata in casoaie, au facut femeile placinta cu dovleac la nepotica :)))). Fara ou, fara lapte, fara zahar. Doar faina, apa, sare, drojdie si dovleac. S-a dus raw-ismul meu pe apa garlei. Dar am zis ca nu vin la bunica in fiecare zi nu? Acum ca am pomenit de placinta, se pare ca in loc sa ii fac si dansei o poza, am mancat-o. Dar va spun ca a fost delicioasa!

Nu vreau sa va imbuib capul cu o postare lunga ( cum a fost precedenta :))) ) asa ca voi trece la cea mai importanta parte. Am stat la povesti cu bunica si sora ei de vreo 85 de ani pana pe la 3 dimineatza. Apoi am zis ca tre sa merem la culcare. Eram 9 persoane, in 3 odaite. Dupa calcule si aranjari ( hi hi ) eu m-am dus in odaia de la drum, impreuna cu mama me.

Ceea ce vreau sa va povestesc, desi nu poate fi redat in cuvinte, este de o frumusete cum numai o mama cu copilul ei o poate simti. M-am pus in pat, si a venit si mama langa mine. Ea a adormit mai repede decat mine, dar am urmato si eu la scurt timp, fiind obosita de pe drum. In timpul noptii insa, ma trezeam din cand in cand. De ce? Ei bine, mama mea draga si scumpa, ma invelea. Ea, fiind fierbinte ca o sobita langa mine, ma incalzea, iar eu, fara sa imi dau seama, dadeam plapuma la o parte. Dar se trezea draga de ea si aseza plapuma inapoi si imi spunea "cori mama, dormi pe burta, intoarce-te mama ca sa poti respira bine"
Stiti cum m-am simtit in acele momente? Practic, m-am intors in timp cu 25 de ani, si am avut acelasi sentiment de iubire si siguranta. Eram eu, cu sufletul unei fetite de 5 ani, in corpul unei femei de 30 de ani, cu aceiasi admiratie si adoratie pentru mama mea draga. Iar cand a venit dimineatza si ne-a trezit cocosul la datorie, am intors capul si am vazut-o pe mami! Am avut din nou acel sentiment mirific din copilarie, de dragoste neconditionata si implinire sufleteasca. Eram cu mama! Eram safe! Ce imi puteam dori mai mult? Asta da fericire!

Bunica deja trebaluia prin casa, incercand sa nu faca zgomot sa ne trezeasca, asa ca ne-am hotarat sa ne alaturam ei. Am iesit afara, si am dat nas in nas cu aerul curat si racoros de la bunica din curte care ne-a trezit la realitate si a alungat orice urma de mos ene somnoros de la gene. Apoi am trecut la pregatirea micului dejun ( punem poze mai jos ) si apoi pe la pranz, ne-am indreptat care casa, in Brasov.

Dar sa va mai povestesc ceva amuzant. In timp ce eram prin curte cu pozele, ma striga mama in odaie. Ma duc si imi zice: "hai sa iti arat cu cine ai dormit azi noapte". Ma apropii, ma uit.. era un soricel decedat, si turtit. Decedat era clar de ceva vreme, dar turtit cred ca era doar de asta-noapte. Mi-a fost mila de bietul soricel, asa ca l-am luat de codita, si l-am dus in gradina, sa se odihneasca acolo, nu in patul bunicii. Si l-am mustrat pe motanel ca trebuia sa il puna unde doarme el, nu eu, fata de oras domle!

Domnul soricel, dormind in soarele bland al diminetii. Si motanelul mustrat:

Va impartasesc cateva fotografii, de la bunica mea pe care o iubesc foarte mult.

Zestrea Lelei - sora bunicii
Zestrea bunicii Maria
Bunica si bunicul Vasile
Bunicii imbracati de sarbatoare, sora bunicii, mama mea ( cu florile ) si doi unchi de-ai mei
Crizanteme in luna noiembrie
Mamaliga BIO :))
Meniul meu vegan, din care bineinteles ca a gustat toata lumea, ca prea mancam cu pofta! Mamaliga cu ciupercute parpalite la gratar si sos de usturoi cu patrunjel. O nebunie!
Familie numeroasa, veselie si buna dispozitie. Masa rotunda de lemn este aceiasi la care se hranea mama mea impreuna cu ceilalti 6 frati, cand erau mititei. Va imaginati 9 suflete in jurul acelei mese micute? Chiar daca mancare nu era mereu multa, toata lumea se ridica satula de la masa. Are o valoare sentimentala aparte si atatea amintiri frumoase. Pe ea se aseza direct mamaliga, care se taia cu ata. Noua (nepotilor), bunica ne dadea terci (din mamaliguta) dulce si papa bun ( prune uscate fierte in apa ). Dupa ce mancam, alergam prin toata ograda, dupa oratanii si nu numai. Si noi, ca toti copii....




duminică, 19 decembrie 2010

Drumul carnii

De ceva vreme cochetez cu ideea unei postari speciale, ca o poveste. O poveste reala insa.
Incep cu amintiri din copilarie, amintiri ce le avem cu totii. Si ce bine ca le avem! Cei ce suntem aproape de varsta mea( 30 de ani) am cunoscut timpuri mai grele, desi, copii fiind,nu le-am simtit deloc asa. Parintii nostri trebuiau sa lucreze la intreprinderi, fabrici si prin urmare, in primii ani de viata si apoi in vacante mergeam la tara, la bunici. Ce frumos era nu? Imi amintesc cu nostalgie si drag ce bine era la bunici iarna, cand faceam troiene prin zapada. Cand in fiecare vacanta abia asteptam sa merg la tata-moshu sa imi faca scrancep - lua doua lanturi lungi, le prindea de o grinda de la grajd, apoi punea o scandura infasurata in material si aveam leagan! Ne hatzanam si ne invarteam in leagan toata ziulica! Dar in aceiasi masura imi placea sentimentul de libertate si de aer curat din ograda, printre toate orataniile prezente. Avea bunica gaini, rate, catel, pisica, porc, vacuta, cal, caprita.
Imi amintesc cu drag cum ma jucam cu puii de gaina. Erau colorati in toate felurile iar preferatii mei erau cei cu gatul golas. II pupam pe gat si erau asa de fierbinti. Iar ei, in schimb, piuiau de mama focului dupa closca. Nu intelegeau ca eu ii pupam si ii iubeam tare.
Gainile erau libere in curte, si mancau iarba, buruieni, graunte, rame. Caprita avea un tarc si primea iarba din plin. Porcul era in cotet. Avea loc special unde sa doarma, avea loc pentru mancare, si avea si ditamai terasa, ingradita, sa iasa afara la soare. Era hranit cu resturile de mancare si tarate, cu buruieni. Vaca mergea la cireada, si pastea pe camp iar seara venea agale acasa si mugea la poarta sa o lasam sa intre!
Asta este imaginea care o am din copilarie. Pe atunci clar, nu eram vegana. Dar iubeam la fel de mult animalele ca si acum.

Astazi insa, situatia sta altfel. Vorbind cinstit totusi, inca se pastreaza in majoritatea gospodariilor de la tara acelasi mod de a creste si a trata animalele. Dar putem spune acelasi lucru despre fermele specializate in cresterea animalelor pentru uz alimentar engross? Unde s-a ajuns si ce metode se folosesc in comertul carnii? Ei bine, voi incerca astazi, sa scriu povestea carnii pe care o consumati, de la oul de gaina fecundat, pana cand ajunge in stomacul vostru, si un pic mai departe.

De-a lungul istoriei, omul a fost prima data fitofag, consumand plante - fructe in special, si frunze. Asa cum inca face cel mai apropiat mamifer asemanator omului ( dpdv al sistemului digestiv): maimuta. Apoi au fost diferite etape si evolutii. La un moment dat, din comoditate, accident sau intamplare, omul a descoperit carnea. Si a inceput sa consume carne. Au fost vremuri cand omul era exclusiv carnivor. Asta se intampla cand inca nu era stabilit si migra. Apoi a venit vremea cand s-a stabilit si a inceput sa cultive, sa devina din vanator - (si) fermier. A inceput sa ingrijeasca pamantul si sa consume roadele sale. Apoi a descoperit mancarea gatita la foc. A descoperit ca este buna la gust, si a continuat sa manance. Cand insa era bolnav, se intorcea la frunze si ierburi din natura pe care le consuma sa se vindece. Sa retinem insa ca pe atunci, omul, pentru a manca un animal, trebuia sa il vaneze. Nu avea bani in portofel sa mearga la hipermarket sa cumpere porcul transat, aranjat, cosmeticizat de pe raft si sa il prajeasca apoi acasa in ulei rafinat de floarea soarelui. Nu.. Alerga dupa animal o zi intreaga. Uneori nu ii iesea si il urmarea zile la rand. Apoi, pamantul, apa, aerul.. nu erau atat de poluate cum sunt astazi. Solul era bogat in minerale, ce le transmitea plantelor. Astfel, omul manca si primea prin mancarea sa sanatate. Nu era expus radicalilor liberi care sunt in ziua de astazi. Iar natura il proteja in toata splendoarea ei.

Sa revenim insa la povestea carnii, din ziua de astazi. Toti producatorii de carne vor un singur lucru. Sa produca cat mai mult, intr-un timp cat mai scurt, si pe o suprafata de lucru redusa. De aici rezulta un profit banesc mare si o afacere de succes. Evident.
Fermele sunt umplute la capacitate maxima cu animale, pentru a economisi spatiu. Sa incepem de la conceperea animalului care va deveni friptura in farfuria ta. Vacile, scroafele sunt insamantate artificial. Ouale sunt bagate in incubator. Peste scurt timp, vor iesi bebelusii. Sa ii luam pe rand.


Gainile. Puisorii de gaina ies din incubator pe banda. Bineinteles ca au fost modificati genetic sa fie pui de carne - sa fie mai mari, mai grasi decat un pui amarat " de tara". Sunt pusi in ladite si apoi trimisi la fermele de crescut gaini. Ajunsi acolo, in cele mai multe ferme, ei nu vad niciodata lumina zilei. Sunt crescuti la lumina artificiala, pentru a le deruta ciclul normal al vetii de mancare/odihna. Astfel, ei mananca mult mai mult decat ar trebui. Si pentru ca asta nu este de ajuns, sunt hraniti in mancarea lor cu multe substante cum ar fi: boabe concentrate, hormoni de crestere, steroizi, antibiotice si alte medicamente. Nu consuma iarba si buruieni. Ci doar mancare concentrata ce are rolul de ai face sa creasca cat mai repede intr-un timp cat mai scurt. Pentru ca sunt practic inghesuiti unul langa celalalt, nu au loc sa faca miscare iar excrementele lor nu sunt curatate cum ar trebui. Amoniacul degajat din resturile fecale pluteste in aer si devine un asternut periculos ce le arde la propriu pielea de pe picioare/gheare. Pentru a rezista infectiilor si bolilor si pentru a ajunge la termen ( timp/greutate) ei primesc medicamente si antibiotice in mancare. Acele medicamente si antibiotice evident, ajung si in farfuria ta si inevitabil in corpul tau. De cele mai multe ori, cresterea in greutate este atat de rapida, incat ei nu mai reusesc sa se tina pe picioare si atunci contactul cu fecalele este si mai greu de suportat. Este crud, este prea crud!
Cand ajung la termen ( aproximativ o luna) , puii sunt stransi si pregatiti pentru etapele urmatoare. Despre aceste etape, voi scrie in comun la toate animalele. Practic, este cam acelasi procedeu.


Carnea de porc. Mai intai, scroafa este insamantata artificial. Nu de curand am vazut un documentar socant din USA. Acolo, scroafele sunt insamantate in mod repetat, pana corpul lor nu mai rezista si mor. Toata viata lor, stau pe o suprafata care nu le permite nici macar sa se intoarca. Sper din tot sufletul ca la noi in tara nu s-a ajuns inca la acest stadiu. E bine ca noi nu exportam carne de porc ( cred) , si atunci cererea nu este atat de mare. Puisorii sunt lasati un timp minim alaturi de scroafa pentru lapte, apoi sunt trecuti pe mancare solida, concentrata. La fel ca si la gaini, avem hormoni de crestere, medicamente, steroizi pentru scopul de a scurta timpul de crestere si avea greutatea maxima la sacrificare. Nici porcii nu apuca sa vada lumina zilei, sa manance o buruiana si sa se bucure de o baie in noroi. Ei sunt indopati cu mancare ca apoi sa fie pregatiti pentru rafturile supermarketurilor.


Carnea de vaca. Nici aici situatia nu este prea imbucuratoare. Vacile sunt si ele insamantate artificial. Dupa ce nasc, a doua zi vitelul este luat de langa mama si trecut pe mancare concentrata. Aici mai exista un aspect care ma deprima si ma infurie la culme. Din punctul meu de vedere este o cruzime sa mulgi vaca si sa ii folosesti laptele, care este destinat puiului ei. Pentru ca este mulsa in continuare, lactatia ei nu se opreste. Mie imi pare o lactatie prelungita, ce este contrar legilor naturii. Suntem singura specie de pe Terra care consuma laptele altei specii. Daca eram programati sa consumam lapte tot restul vietii, mamele noastre ar fi trebuit sa ne hraneasca la san si la 30 de ani.. Imagine that!
Dar sa revin la povestea carnii. Cu laptele, intr-o alta postare. Uneori, in functie de sex, masculii sunt trimisi la ferme pentru carne, iar femelele sunt trimise la ferme pentru lapte.
Viteii sunt crescuti si ei cu hrana concentrata, hormoni de crestere si medicamente. Apoi sunt transportati la macelar. Sau in urmatorul sector al fabricii.

Ce se intampla dupa ce sunt omorate animalele? Nu voi scrie procedeul aici. Imi pare mult prea barbar. Un singur lucru il scriu totusi. Fiecare animal are creier, are sentimente. Porcul are mintea unui copil de 3 ani! Eu nu am copil, dar nu imi imaginez cum ar fi sa am un copil de 3 ani si sa il pregatesc de moarte ca apoi sa ma simt fericita, cu un stomac plin.
Asa si animalele, simt ca vor fi sacrificate si le este frica de moarte. Adrenalina lor creste si sentimentele de frica le invadeaza tot corpul. Ati vazut la tara cum face o gaina cand este prinsa sa fie sacrificata? Sau un porc? Ma trec fiorii numai cand ma gandesc. Ei bine, acea stare de panica, frica, teama, vine la pachet in farfuria dvs, alaturi de alte elemente pe care le voi enumera mai tarziu.

In urma cu mii de ani, omul vana un animal care toata viata lui a alergat, a mancat iarba, a respirat aer curat. De aici rezulta ca si bucata de carne din farfuria lui era bogata din punct de vedere nutritional. Ii oferea proteine de inalta calitate, minerale, cateva vitamine.


Astazi insa... ce ne ofera o bucata de friptura? Sa vedem!
Din cauza ca animalul sacrificat a fost crescut in conditii inumane si mizere, hranit cu mancare fada, artificiala, concentrata, carnea nu prea mai are gust si nici culoare. Are insa colesterol mare, grasimi saturate periculoase, paraziti. Dar asta nu este de ajuns. Pentru a mari termenul de valabilitate se adauga grasimi hidrogenate, ce sunt foarte periculoase pentru sanatatea omului. Apoi, pentru a da un gust carnii, se injecteaza in cantitati mari monoglutamat de sodiu ( E 621). Un produs artificial, cancerigen, cu scopul de a da intensifica gustul carnii. Un al saselea gust, cum este el numit.
Sa trecem deci in revista pe scurt ce contine carnea cruda, ce urmeaza sa o prepari:
- hormoni de crestere
- steroizi
- Antibiotice
- alte medicamente
- paraziti si virusi ( E-coli)
- adenalina/frica/disperare - sentimentele animalului sacrificat
- monoglutamat de sodiu
- colesterol
- grasimi saturate
- grasimi hidrogenate.

Este adevarat ca din carne obtinem proteine, minerale si vitamine. Dar ce se intampla cu acestea cand gatim carnea? Ei bine, prin fierbere, procentul de 26% de proteine din 100 gr carne se reduce la 9%, (o parte din proteine isi schimba structura chimica devenind astfel nerecunoscute de catre organismul uman , adica toxine, alte proteine sunt distruse in totalitate de procesul termic). Mineralele sunt hidrosolubile ( adica se dizolva in apa pe care o aruncam, sau in aburul emanat) si le pierdem astfel, iar vitaminele sunt complet distruse la o temperatura de 100 grade in primele minute de fierbere. Fibre = 0. Enzime = 0. Wow... ce afacere am facut! Cate trebuie sa platim pentru cateva proteine amarate.
Stiati ca laptele mamei contine doar 5% proteine? In primul an de viata cat isi hraneste copilul, acesta are cea mai mare rata de crestere din viata lui, dublandu-si inaltimea si greutatea. Mitul ca avem nevoie de multe proteine este fals, si este sustinut de marea industrie globala a carnii. Este adevarat ca proteina este esentiala omului , caci ajuta la repararea si regenerarea celulelor din corp, dar avem nevoie doar de 60-90 grame zilnic. Proteinele se gasesc din plin si in legume si frunze verzi - de unde procuram si vitamine, fibre, minerale, enzime ca bonus.

Ok. Sa revenim in bucatarie. Am cumparat tavita cu carne de la supermarket si mergem acasa sa o pregatim. Care este mancare preferata a romanului? Ei bine.. carne prajita , cu cartofi prajiti si muraturi, sa taie greata. Carnea, cu cat este mai grasa, cu atat este mai delicioasa. Adaugam condimente si sare si o imbibam bine in ulei. Aceasta combinatie este ca o bomba atomica pentru organismul dvs. Aici ar trebui sa intrerup povestea carnii si sa incep o alta poveste despre combinarea corecta a alimentelor si digestia. Dar nu ma abat de la drum decat foarte putin. Combinatia de proteine ( carne) cu carbohidrati ( cartofi) este una foarte proasta. Digestia este incetinita si data peste cap din cauza amestecului de ingrediente.
Pe scurt: inca din gura, saliva intra in actiune cu bolul alimentar si trimite informatii stomacului sa produca diversi acizi pentru digerarea mancarii. Pentru ca primeste un cumul de alimente, senzorii gustativi sunt confuzi si nu stiu ce informatii sa trimita la stomac. Prin urmare, stomacul nu este pregatit cum trebuie pentru a intampina bolul alimentar cu sucurile gastrice specifice fiecarui aliment. Amidonul isi incepe digestia in gura in mod normal, dar pentru ca este amestecat cu proteina si muraturi ( acide) , enzima ce descompune amidonul este inhibata, si el porneste in stomac nepregatit. Amidonul este un carbohidrat care se descompune in zaharuri.
Intr-un final, dupa terminarea mesei stomacul nostru incepe lupta. Digera mai intai uleiurile, apoi digera proteinele, si apoi transfera totul in intestinul subtire. Din cauza ca amidonul trebuie sa astepte digestia proteinelor, el sta nedigerat si incepe sa fermenteze nervos si forteaza stomacul sa elimine mult mai rapid continutul sau catre intestine.In mod normal, amidonul incepe sa fie descompus in gura, de catre o enzima din saliva, apoi sta in stomac foarte putin de unde trece In intestinul subtire, unde o alta enzima il va descompune in zahar ce va fi convertit in glucoza din sange, energie, si va fi stocata in celule sau ca glicogen in ficat ( combustibilul organismului) Pentru ca este amestecat cu proteine, partial nedigerate de catre stomac, enzima din intestine nu va mai descompune cum trebuie amidonul si se va crea un haos in intestin.
Mai amintesc ca proteinele au nevoie de un mediu acid pentru a fi digerate, pe cand amidonul are nevoie de un mediu mai alcalin. Stomacul nu va stii ce suc sa produca, cat de acid sau alcalin si va fi dat peste cap. In concluzie, nici un aliment nu este digerat in mod corect, lucru care il simtim prin balonare, stare de greata, arsuri la stomac, dureri de cap, indigestie, gaze, constipatie, diaree. Va suna cunoscut?
Stiati ca doar carnea de vita sta in intestin o saptamana intreaga pana este eliminata? Ca in acest timp, celelalte alimente creeaza un mediu toxic, carnea intra in putrefactie, iar toxinele intra prin peretele intestinal in sange si va pune in pericol sanatatea si chiar viata?

Nu mai zic de produsele derivate din carne cum ar fi mezelurile - salam, parizer, crenvursti, hamburgeri, carnati, carne tocata. Acolo sunt puse toate resturile care nu pot fi comercializate ca atare de la animale : parti din intestine, organe, grasimi, piele, oase, gheare. Se mai adauga cateva E-uri,amidon, zaharuri, o reclama cu multe zambete si voila! Puneti sandvis la copil la scoala! Industria carnii profita de fiecare celula animala ce o poate folosi pentru a scoate din buzunarul dvs cati mai multi bani. Am zis!

Atunci cand mancam mancare gatita la masa, nivelul nostru de leucocite (globule) albe in sange este de 7000/mm3. In primele 10 min nivelul creste la 10000 leucocite si in 30 de minute, numarul ajunge la 30.000, lucru care se numeste leucocitoza digestiva. Acelasi lucru se intampla cu leucocitele in sange cand avem o infectie grava sau o boala. Copul nostru vede mancarea gatita ca un pericol iminent, toxina, si incearca sa se apere prin mijloace proprii. In timp, el va pierde lupta. Daca insa aveam grija ce mancam si adaugam cel putin 50% cruditati, nivelul de leucocite va fi mai mic. Daca mancam 100% crud, nivelul va fi neschimbat. Si efectele vor fi miraculoase.
Grasimile periculoase din carne vor creste nivelul colesterolului rau ( LDL) si va forma ateroame pe artere sanguine - un perete de grasime -, ducand la un blocaj prin micsorarea spatiului de trecere a sangelui prin vena ( accident vascular), sau in timp se va deplasa catre inima si va opri functionarea acesteia definitiv. Consumul mare de carne duce si catre obezitate. Iar de aici rezulta o intreaga gama de boli.

Suntem ceea ce mancam, si nu este de mirare ca toate bolile pornesc din farfuria cu mancare ce o avem in fata. Boli ca diabetul, obezitate, boli cardio-vasculare, infarctul miocardic, toate pot fi prevenite si chiar tratate cu ajutorul alimentelor.

In concluzie, drumul carnii, este un drum brutal prin felul cum sunt tratate animalele, periculos si toxic prin felul cum este procesata carnea si produsele de origine animala, si complet nesanatos prin felul cum functioneaza in organismul nostru.
Va invit sa va ganditi de doua ori inainte de a cumpara carne din supermarket, inainte de a da copilului dvs carne si al forta sa manance tot din farfurie. Dvs ii creati obiceiurile alimentare ce le va avea in viitor. Dvs ii oferiti sansa la o viata sanatoasa si lunga printr-o alimentatie corecta si echilibrata!
Este dreptul omului sa traiasca sanatos, pana la ultima rasuflare.
Eu ma retrag acum sa mananc un mar. Sanatate si verdeata!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...