luni, 30 septembrie 2013

Tort cu menta si ciocolata in 2 arome


 Am fost tentata sa numesc aceasta reteta: Dragoste in trei. Cu singuranta ar fi fost o ploaie de vizualizari... Cei de la google s-ar fi minunat si s-ar fi intrebat despre ce dom'le ia-ma am scris eu aici. Si e doar o reteta. O poveste culinara. Extraordinara.
  Asadar.. sa va prezint personajele:
Menta - racoroasa si zvelta, proaspata si parfumata.
Ciocolata 1 - dulce si matasoasa, cremoasa si delicioasa
Ciocolata 2 ( sau sa fie ciocolatul?)  - intensa si intunecata, aromata si misterioasa

Am asezat la baza pe ciocolata 1, mai apoi am pus menta impartita iar deasupra, am impreunat menta ramasa cu ciocolata intunecata, pentru o explozie de simtiri si trairi. Le-am ondulat frumos, serpuind cu viclenie, pana toate cele trei personaje au format un tot unitar. Pardon, un tort unitar. Rezultatul? Extaz si splendoare!!

Sa va spun reteta? Sa nu o spun? Nu o spun! Dar o scriu!
 Tadaaaaaaaa: Tort cu menta si ciocolata in 2 arome.

Blat:
150 gr migdale
150 gr fulgi de cocos
150 gr curmale
2 linguri de apa

Ciocolata 1:
250 gr caju
1 lingurita de lucuma
1 jumatate lingurita de pudra de vanilie
2 linguri de miere
3 lingurita de pudra de cacao
200 - 250 ml apa
5 linguri ulei de cacao
1 lingurita de lecitina granule ( optional)
4 linguri praf instant lapte de cocos ( merge si fara)

Menta:
250 gr caju
jumatate de caserola de menta ( 15 gr)
1 jumatate de lingurita de vanilie pudra
1 lingurita rasa de pudra de maca
2 linguri generoase de miere
200-250 ml apa
5 linguri ulei de cacao

Ciocolata 2:
Dupa ce turnam 2 treimi din compozitia cremei de menta de mai sus, la ce a ramas in blender mai adaugam:
1 lingurita de pudra de cacao
1 lingurita generoasa de pudra de roscove
1 lingurita rasa de lecitina de soia
20 ml apa
1 lingurita de miere



 Manufacturare:
Blat:
Punem in robot migdalele si le maruntim cat de tare se poate. Apoi adaugam fulgii de cocos si amestecam iarasi. La sfarsit adaugam curmalele pe care le taiem cat de marunt putem cu cutitul, inainte sa le punem in robot. Facem asta sa usuram treaba robotului ( ne va multumi printr-o buna functionare pe termen indelungat). Daca aveti thermomix, le puteti baga pe toate in acelasi timp ( musai sa verificati curmalele sa nu aiba vreun sambure). Sau de aveti green star, introduceti acolo nuca de cocos, apoi migdalele si apoi curmalele. Se vor marunti toate iar curmalele vor deveni pasta. Ori le framantati cu mana, ori le introduceti cateva secunde in blender. La sfarsit adaugam apa sa unim ingredientele si sa le facem precum o coca.
Luam forma de tort ( cu diametru de 25 cm) si punem la baza hartie de copt. Apoi atasam latura formei si punem compozitia inauntru. Presam uniform cu degetele. La nevoie le umezim cu putina apa. Si punem totul deoparte ( nu la rece).

Crema de ciocolata 1:
Punem in blender toate ingredientele ( mai putin uleiul de cacao). Punem mai putina apa la inceput si daca vedem ca lucrurile nu se mai misca cum trebuie in blender, mai adaugam cate putin. Consistenta finala trebuie sa fie precum o smantana fina, un pic mai groasa, dar care sa cada de pe lingura relativ usor. ( v-am ametit de tot asa-i?). Nu va speriati, in timp o sa invatati spilul.
Blenderul tre sa mearga la viteza maxima, cam 2 minute. Doar asa vom avea crema satinata si fina. Eu dau jos capacul de la blender si ajut crema sa se invarta cu o spatula de silicon roz. Ca a obosit dragul meu blender si il mai ajut si eu! Cand e gata crema, se adauga uleiul, se proceseaza din nou pana cand s-a incorporat si varsam peste blat.

Crema de menta:
Spalam blenderul de crema de ciocolata. Sau si mai bine.. ne suflicam manecile si bagam destele pana in capat si lingem toata crema. Toata! Ii pacat sa ramana nemancata. Apoi spalam blenderul si il pregatim pentru menta.  
Punem caju si restul ingredientelor si procesam la viteza maxima vreo 2 minute. Uleiul il lasam la urma. De mai e nevoie, adaugam apa, cat sa mearga crema bine in blender. Culoarea ar trebui sa fie un verde deschis, placut ochiului. Daca doriti un verde mai intens sau mai inchis, puteti adauga 1 lingurita sau mai putin de spirulina. Nu se va simti la gust. Eu insa am fost multumita de verdele dragut al cremei si am sarit spirulina din schema.
La sfarsit am adaugat uleiul de cacao.
Am luat blenderul si l-am dus deasupra tortului. Am turnat de sus crema si apoi in forma de spirala am mers catre centrul tortului, coborand totodata si blenderul aproape de tort. Am lasat cam 1 treime de crema de menta in blender pentru stratul de ciocolata 2.

Crema de ciocolata 2:
Peste crema de menta am turnat celalalte ingrediente, inca 20 ml apa si am procesat usor pana s-a colorat intr-un maro inchis. Cand e gata luam iar blenderul, merem deasupra tortului si turnam de sus, cat mai sus. In acest mod, crema va intra adanc si cu cat ne apropiem mai bine de tort, ea va ramane mai la suprafata. Ne invartim sa formam o spirala. si picuram crema pana nu mai e nimic in blender.

La sfarsit luam o scobitoare si ne jucam. Facem cerculete, flori, s-uri, o-uri, c-uri.... etc etc...
Punem tortul la congelator pentru o noapte.
A doua zi scoatem de la congi, ornam si punem in frigi, pana cand va fi servit. De nu vreti sa il impartiti cu nimeni, il puteti felia inainte sa se decongeleze total, si pus in caserole, veti avea tort pana cand va saturati. Sau nu. Dar puteti face altul!

Garantat va veti indragosti de aceste arome! Sa imi dati de stire cum a iesit da?
Pupici mentolati si imbratisari ciocolatoase!










vineri, 20 septembrie 2013

Cartea sufletului meu



C  U  P  R  I  N  S


Cap 1. Cartea virtuala de retete 
Mancare fara foc 
(contine: 21 bauturi, 14 aperitive, 15 salate, 21 feluri principale, 4 feluri de paine deshidratata, 3 supe, 59 retete de desert) and counting.....


Cap 4. Despre alimente si alimentatie
Spirulina si detoxifierea
Drumul carnii
Vegan: etica. viata.

Cap 5. Evolutia mea in lupta cu kilogramele

Cap 6. Probleme de sanatate intalnite

Cap 7. Detoxifiere
Detoxifiere - minte corp spirit 

Cap 8. Intrebari si raspunsuri
Si in concediu, ce mancam?
Despre problema foamei la debutul in alimentatia raw
Cum recastigam sanatatea prin hrana vie
Dieta raw si silueta de vis
Ingrijire si iubire ( articol cosmetice)
Momentul schimbarii 
Acceptare. Nuditate. Tatuaje 
Unde mancam vegan in Brasov? 



Cap 9. Documentare si feedback
Gary Yourofsky - cel mai tare discurs ever!
Earthlings - un documentar cutremurator 
Feedback de la cititori

Cap 10. Sport
Functional training 
FT is awsome 
Provocare si o poveste
Sport si miscare
Vegan Rider: Rau George

Cap 11. De suflet din suflet.
Marea mea dragoste
Casa bunicilor
Ziua mamei mele
Recharging with life
O gura de aer proaspat
Inspirawtie
Ne primiti sa va colindam?
Romania in anii 30
Campania 3 bucurii in fiecare zi
Multe bucurii si un mango
4 august.
Diana
Da mangiare. In Sardegna
Bucurie pentru suflet. Sardegna in noiembrie. 
2013 
Papa 
Aprecierea voastra. Hrana mea de suflet. 
Meditatie. Existenta. Recunostinta
Prea iubitii mei
Mama mamei lui mazeer
Vesnicia s-a nascut la sat 
Cum venim pe lume?
Si din nou, de la capat 
Magiun de la Mazeer
Ziua mea 2015

Cap 12. Evenimente 
Potluck 30 ianuarie 2011
Potluck 10 aprilie 2011
O experienta vie
Aniversare surpriza
I love my job 
Saptamana a doua la servici
O luna de raw chef 
Inaugurare cu raw food 
Potluck 11 sept 2011
Un picnic raw de nota 10
Puterea Evei ( emisiune tv)  
Concurs de arta culinara
Prezentare Raw la Arhive
Vizita la restaurantul Barca
Dulciuri raw pentru o nunta
Workshop roz cu bulinute mov
Retrospectiva anului 2011
Doctor B1 ( din culise)
Sprijin ( grup de ajutor cancer la san) 
Potluck 2 martie 2012 
Seminar 2 noiembrie 2012 
Nutritia ( articol 24 fun)
Atelier de gatit cu copilasi
Autumn raw academy
 
Cap 13. Aparitii pe ici colo



joi, 19 septembrie 2013

Diana


Diana este fata verisoarei mele. Diana are doar 6 ani. Este un ghemotoc de veselie, optimism si iubire. Copilaria ei a fost oarecum normala;  in casa ei, tatal isi trata cu raceala copii, ii agresa verbal si uneori fizic. Mama incerca sa isi ascunda frica, ingrijorarea si chiar groaza cand sotul venea acasa de la servici. Ii punea pe copii sa faca liniste, sa mearga in camera lor. Sa nu cumva sa il supere pe tati. Tati nu le vorbea cu drag, nu ii imbratisa cand ajungea acasa. Tati era mereu un pachet de nervi, pe care ii revarsa pe familie, cu usi trantite si jigniri. Intr-un final, tati i-a dat afara pe toti trei din casa, cu o plasa de haine si atat. Tati rau. Foarte rau. Fara inima.
 Cu toate astea, Diana rade intruna. Si are un ras foarte molipsitor. Ochii ei ca doua margelute te hipnotizeaza iar cand te imbratiseaza, ti se lipeste toata de trup. Si unge sufletul. Ea rade exact ca acel emoticon de pe yahoo care se tavaleste pe jos de ras. Da da.. O face la propriu!


Ea nu minte. Daca ceva nu ii place, o zice direct. La prima intalnire e mai retrasa si timida, dar daca te place, nu mai scapi de ea! Cand te vede iti striga numele tare, vine si te ia in brate. Sincer, cum doar ea stie. Si apoi incepe sa chicoteasca si mai apoi sa rada din toata fiinta ei! Nu ai cum sa fii suparat in preajma ei. Diana este si foarte desteapta. Stie sa citeasca si sa scrie. Si foarte sportiva. Ceea ce face ea in parcul de joaca, nu as putea face eu in zeci de ani.
Diana m-a invatat sa iubesc altfel, cum nu am mai iubit pana acum. M-a invatat sa iubesc un copil, un suflet inocent. Sa iubesc neconditionat cu intensitate mare. Si dragostea aceasta este iluminatoare! Iubesc sa o tin de manuta ei mica si fierbinte, sa ma plimb cu ea si sa ii arat una alta.. Sa ii ascult povestile si sa ne jucam impreuna pe strazi si sa radem amandoua zgomotos, in hohote, fara sa ne pese de ce gandeste lumea despre noi ( ma rog, mai mult despre mine ca sunt ditamai femeia). Cu ea ma reintorc in copilaria mea.
M-a facut foarte mandra in prima zi de scoala, cand a intrat in clasa pregatitoare. Ma tinea strans de mana si era mereu cu ochii dupa mine. Aveam emotii mai ceva ca ea!  Eu... aveam cea mai frumoasa fetita din scoala. Ca doar nu stia nimeni ca nu este a mea!
 Diana este varsator. Diana este Corina in miniatura.Dar cred ca orice copil este Diana.


Mama Dianei este educatoare. Si pentru ca nu vrea sa o lase pe Diana singurica acasa cat ea lipseste, m-a rugat sa am grija de ea. Bucurie mare pe capul meu. Nu doar ca ma topesc de dragul ei, dar ocazia imi permite sa vad cum reactioneaza un copil la ceea ce povestesc despre alimentatia vegetariana, despre animale, despre fructe si legume... etc. Cu delicatete, evident.
Astazi ma plimb cu Diana... in drum spre piata.
Eu: ce ti-a pus mama la scoala?
Ea: niste pernute cu capsuni.
Eu: Pai de ce nu ti-a pus un sandvis? ( in gandul meu imi zic: pfff.. Ea vezi ce iti fac eu maine, mamica de Diana...)
Ea: Nu mai avea sunca!
Eu: Pai si fara sunca nu putea sa iti puna? Cu zacusca?
Ea: Nu imi place.
Eu: Cu... vinete?
Ea: Nu imi plac.
Eu: pai vinetele iti plac. Cand iti face mazeer mananci.
Ea: Asa e.. Mazeer le face bune. Am mancat la tara vinete.
Eu: Da tu stii ca sunca vine de la animale care au fost omorate?
Ea: Da.. stiu. ( si imi zambeste usor)
Eu: Pai ai putea sa mananci o pisica?
Ea: Nuuu... sunt atat de dragalase
Eu: Pai si un puisor de porc.. din ala micut, nu ii dragut?
Ea: Aoleu.. da ce dragut ii! ( si rade)
Eu: Si un vitel mic... ai vazut ce ochi frumosi au?
Ea: Daa... sunt tare frumusei.
Eu: Pai si pe ei de ce vrei sa ii mananci?
Ea: Pai... nu mai mananc!
Eu: awwwww... ce dragut...


Inainte sa intru in casa merg la alimentara sa vad ce pot sa ii cumpar pentru pranz ( putin crizata ca eu nu stiu sa fac ciorbe si alte alea).  O intreb pe ea ce doreste si imi arata direct: vreau iaurt din asta!! Era Danonino cu capsuni. La care eu: nici vorba. Este complet ne-sa-na-tos! O femeie cam de varsta mea se uita cu niste ochi mari la mine si la cea mica. S-o fi gandit ori ca sunt cu capul, ca nu ii iau copilului iaurtel cu capsuni, ori ca bravo mie ca nu cumpar prostii la copil. Dupa cele cateva de secunde de liniste in care femeia isi revine la ale ei ii spun Dianei:  cumparam iaurt simplu si punem noi fructe in el. Ce vrei sa punem? Banane, portocale, nectarine, pere. Ok. Cumparat cate 1 buc din fiecare. Am luat un iaurt simplu, grecesc.
Ajunsa sus ii rastorn iaurtul intr-un castron si o intreb ce sa ii dau din fructe. Ia putina banana, pe care si-o taie ea in bucatele mai mici, apoi ii tai eu nectarina, para si un pic de portocala. Adaugam si o lingurita de miere si o pun sa amestece bine. Ornam iaurtul cu seminte de canepa ( asa goale nu prea i-au placut). Facem sedinta foto cu iaurtelul si apoi Diana gusta! Maaamaaaa... ce bun e!!! Uaaau... ce gustos este... Cat de taaare.... Este cel mai bun iaurt care l-am mancat in viata mea!
  Pffff... hai bine, fie, da-mi sa gust si eu! Maaamaaaa... ce bun e! Uaaauuu... yummy! Asa spusai si eu! I-am spus sa ii zica mamei sa ii faca la fel.


  Apoi am trecut la facut torturi raw. Si am pus-o pe mititica sa macine migdale, fulgi de cocos si curmale. Toate prin Green Star. A muncit fetita mea fara sa se opreasca. Si a fost mereu cu zambetul pe buze. I-am mai facut niste lapte de cocos cu cacao... Niste paine prajita cu felii de cascaval... si a trecut ziua! Mai trebuia sa ne jucam cu papusile de portelan, dar am zis ca e si maine o zi. Ah, si cireasa de pe tort: a facut tot ea un suc cu spanac, mar, banana si scortisoara la storcator. A gustat din sucul proaspat de spanac cu mar ( mai mult spanac) si mi-a spus sincer ca ii place foarte mult. Deci, sucul verde este delicios. Si tot ea mi-a spus ca este si foarte sanatos. Eu doar privind la ea cum soarbe, aveam o fata de parca toti dintii imi erau sterpeziti...
I-a preparat si lui mami si fratiorului cate un suc cu spanac, mar si scortisoara.


  In drum spre casa, am gasit un pui de pisic. Nu am putut sa il lasam acolo, asa ca l-am bagat in haina si l-am dus acasa la ea. S-a jucat cu el, i-a dat laptic si apoi l-am sunat pe fratele meu sa il dau in grija pana cand ii vom gasi o familie iubitoare!
 


Diana ma pune pe ganduri...
As vrea o Diana..

marți, 17 septembrie 2013

Autumn Raw Academy

Se intampla dragii mei... vin la Cluj in octombrie sa ne cunoastem.
Sa va faceti o idee despre eveniment pot doar sa va spun ca o sa va vorbeasca Olivia despre chestii legate de sanatatea noastra, ca doar ii doctoresa nutritionista raw vegan iau eu o sa pun umarul la treaba si o sa va arat cum se prepara mancare fara foc, aratoasa si gustoasa. Ca de sanatoasa, nici nu mai incape vorba. O sa incerc sa ma dau peste cap sa va impresionez si sa plecati acasa cu un zambet laaaarg si pusi pe fapte mari in domeniul gastronomic si nu numai! O sa fie cu siguranta tort, iar restul inca nu stiu sa va spun. Si daca as stii, tot nu as spune, ca nu vreau sa stric surpriza!
Evenimentul se va desfasura la restaurantul vegetarian si raw vegan Samsara, aflat chiar in centru. Nu-s clujeanca sa va explic pe unde ii... dar cu siguranta il veti gasi usor. Eu l-am gasit din prima!
 Gata cu vorba lunga. Va astept acolo! In 5 octombrie.


marți, 10 septembrie 2013

Momentul schimbarii

When is the time for THE change?
 Azi nu voi posta nicio reteta. Vreau sa scriu despre ACEL moment cand doresti sa faci trecerea la un stil de viata sanatos.  Voi insira si cateva destainuiri de-ale mele, sa nu crezi ca pentru mine este totul usor..
De fiecare data cand primesc cate un email/mesaj/telefon de la persoanele ce imi citesc blogul sau imi cer sfaturi, ma bucur enorm. Precum un copil mic. Sunt fericita cand oamenii imi scriu, mi se destainuie, imi cer indrumare. E adevarat ca uneori ma mai si enervez, dar imi trece repede, caci ma pun imediat in pielea celui care mi-a scris si incerc sa il inteleg. Un exemplu de astfel de cerere/rugaminte este atunci cand sunt rugata sa dau o solutie ultra rapida si eficienta pentru a se pierde 10 kg daca se poate in cateva zile ( eh, exagerez putin, dar u got the point). Si ar fi si mai minunat sa tin si eu dieta in locul persoanei respective ( iar exagerez putin). Trag aer in piept atunci si dau cateva sfaturi de baza pentru a scapa de kilogramele in plus. Incerc sa explic ca nu e sanatos sa slabesti ff repede un nr mare de kilograme. Rabdare si iar rabdare.

Cand este momentul sa devii raw vegan? Ce se intampla dupa aceea? 

Intrebari grele domle.. Parca mai grele ca niciodata. Teoretic este simplissimo: te hotarasti sa elimini tot ce vine de la animale din alimentatie si mananci totul crud, din natura. DAR... pentru a face acest lucru ai nevoie de un impuls puternic. Un BIG BANG... pe care trebuie sa il simti cu fiecare celula a corpului tau. Sa crezi orbeste in ceea ce vrei sa faci si sa fii de neinduplecat la tot ce e rau in jurul tau, cu o ambitie de fier, precum trupul unui gladiator ( sa ne imaginam o secunda pe Gerard Butler la bustul gol... ahhh )( numai daca esti femeie da?). Cam atunci e momentul. Cand tu esti convins(a) 100% ca doresti acest stil de viata pentru tine si esti pregatit sa infrunti noi piedici si tot convoiul de sfaturi impotrivnice ce vor urma. Dar totodata fii pregatit sa descoperi noi placeri si stari de spirit pozitive, deci sa nu fim in totalitate negativisti. De cele mai multe ori, adoptarea acestui stil de viata devine singura solutie pentru a slabi, a recastiga sanatatea si vitalitatea din trecut ( tinerete, copilarie, etc) . Si e cel mai corect mod.

Dar degeaba iti doresti toate aceste lucruri daca nu esti pregatit psihic pentru acest pas.  Exact. Acum stiu ca MOMENTUL acela cand devii raw vegan nu il poti programa. Degeaba iti spui ca de luni devii raw. De luni te schimbi total. Degeaba iti faci planuri si scheme de alimentatie. Degeaba te intrebi ce anume sa mananci sa iti asiguri toti nutrientii de care ai nevoie. Nu esti PREGATIT. Nu este momentul!
Si ce e de facut? Pasi mici. Informare la greu din carti, documentare, internet. Trebuie sa stii in ce te bagi, la ce iti face bine, cum te ajuta. Nu poti deveni raw vegan ca este la moda, sau ca ti-a zis cineva ca e bine, sau ca s-a vindecat de cancer sau vreo alta boala. Trebuie sa vina de la tine, de la sine.

Pentru mine,  MOMENTUL a fost in 2010. A fost anul meu de glorie, de aur, in care am simtit ca infloresc si ca traiesc intr-o continua stare de extaz. Un an intreg am consumat numai raw vegan si am iubit fiecare mancare ce am preparat-o. Eram fascinata de gusturi, culori, arome, combinatii... Le-am facut, le-am pozat, le-am mancat si le-am asezat aici pentru toata lumea. Pe parcurs insa lucrurile nu au ramas asa. Aici imi scapa ceva... Nu gasesc explicatia logica si normala la acest comportament al meu. Am revenit usor la mancarea gatita. De ce am facut asta? De ce nu am ramas pura precum natura? De ce nu m-a mai multumit mancarea raw.. cu tot cu prepararea ei? Poate comoditatea, amintirile asociate cu mancarea gatita  mi-au redeschis apetitul catre mancarea cu foc...
 A devenit din ce in ce mai greu sa mananc raw vegan. Da.. au fost saptamani cand am mancat f putin crud.. zile intregi la rand in care am mancat numai tampenii... Acele zile insa au fost mohorate ( in interiorul meu). M-am refugiat in mancarea gatita, uneori chiar mai putin sanatoasa. Bineinteles ca nu m-a ajutat sa ma simt mai bine. Din contra. Dupa ce mancam aveam si mai multe remuscari ca nu trebuia sa pap acea mancare.. si totusi am facut-o. Si apoi imediat am mancat din nou... Acelasi lucru...
  Poate e normal sa mai ai si astfel de iesiri, scapari, refugii... Si totusi... de ce nu pot sa ma refugiez in sport si sa simt aceiasi placere pe moment? Sau intr-un buchet de brocoli pe care sa il mananc pe nerasuflate? Necunoscute sunt caile sufletului...
  De cateva luni ma simt intoarsa pe dos. Nu imi gasesc drumul, linistea.. Si asta se reflecta in alimentatia mea. Mananc aiurea si apoi imi pare rau... Nu va ingrijorati, sunt bine, sanatoasa... Dar de cand am inchis capitolul cu restaurantul in viata mea, ceva nu mai e la fel. Ceva s-a schimbat. Am suferit se pare mult mai mult decat am crezut. Neplacerile fizice s-au dus ( dificultati la respirare, batai inegale ale inimii, stress) insa cele sufletesti au ramas. Le resimt si nu stiu cum si ce sa fac sa imi revin. Si problema este ca vreau sa se intample cat mai repede ( precum persoanele din email care vor sa slabeasca mult si repede si bine si, si, si..) . Si nu e bine. Ar trebui sa am rabdare, sa imi acord timp de vindecare. Dar o trecut mintenas juma de an.. si eu tot nimic... Mai stau.. Va fi bine. Ma voi linisti si imi voi regasi echilibrul si linistea interioara. Voi redeveni corina din 2010 ( cu referire la starea mea de spirit de atunci).

E normal sa fie greu sa gasesti acel moment cand vei deveni vegan. Sau sa il decizi tu. Sa mergi drept pe calea cea buna de atunci incolo. Te inteleg si te sustin.  Timpul le aseaza pe toate. Va veni si al tau...Asa ca nu te mai stresa inutil. Pana atunci informeaza-te, testeaza cate o reteta...
Fii recunoscator pentru ceea ce ai si bucura-te de fiecare zi din viata ta. Acesta este sfatul meu  pentru acest moment. In special pentru mine! :)
  Pupici veseli si contagiosi. Musai de dat mai departe!Pupicii that is!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...